Certificari sisteme de management si personal

 Se povesteşte că era odată o familie de arici care-şi aveau casa într-un câmp de cartofi. Intr-o dimineaţă de duminică, ariciul porni vesel şi plin de voie bună să-şi viziteze ogorul.
 Nu s-a îndepărtat bine de casă, când s-a pomenit dintr-o dată cu vecinul iepuraş în faţa sa. Ariciul l-a salutat politicos, dar iepuraşul, care era tare îngâmfat şi înţepat, n-a binevoit să-i răspundă. Dimpotrivă, l-a luat peste picior, întrebându-l de ce se plimbă aşa de dimineaţă, în loc să-şi folosească picioarele strâmbe la altceva mai bun.
 Ariciul s-a supărat şi l-a provocat la concurs de alergare. Iepurele a primit bucuros, fiind convins că ariciul nu are nici o şansă. Îşi imagina cum va primi bănuţul şi sticluţa de băutură pe care au pus rămăşag. Cei doi şi-au dat întâlnire peste o jumătate de oră, în câmp.
 Ariciul s-a dus acasă şi i-a spus nevestei sale ce s-a întâmplat şi a rugat-o să-l ajute. Aricioaica s-a speriat la început, dar apoi a înţeles planul ariciului şi i-a dat dreptate. El i-a spus că se vor întrece pe ogorul cel lung de nu i se vede capătul. Ea va sta la celălat capăt şi când îl va vedea pe iepure venind, va trebui să iasă în faţa lui, zicând ”D-apoi eu de când te aştept !” .
 Când au ajuns la ogor, ariciul i-a arătat nevestei sale locul unde să se ascundă, iar el a pornit către locul de start. Iepurele îl aştepta nerăbdător. S-au aşezat fiecare pe câte o brazdă şi imediat au pornit în alergare.
 Dar, în timp ce iepuraşul a alergat ca o săgeată, ariciul după ce a făcut câţiva paşi, s-a ascuns în brazdă. Pe când să ajungă în capătul celălat al ogorului, iepuraşul s-a trezit cu aricioaica în faţa sa, spunându-i:„D-apoi eu de când te aştept !”
 Iepurele a rămas înlemnit de mirare, fiindcă el credea că-i ariciul, aşa bine semănau cei doi. I-a propus ariciului să se mai întreacă o dată şi a şi pornit într-o goană de-i sfârâiau călcâiele şi fluturau urechile. Dar cum a ajuns în capătul celălalt, ariciul l-a întâmpinat strigând: „D-apoi eu de când te aştept !”.
 Şi uite așa a alergat iepurele de şaptezeci şi trei de ori. De câte ori ajungea într-un capăt sau în celălalt, ariciul ori aricioaica îi ieşeau în întâmpinare şi-i strigau: „D-apoi eu de când te aştept”. Ariciul a câştigat întrecerea şi s-a întors fericit acasă împreună cu nevasta lui.
 Se spune că de atunci nici un iepure nu se mai ia la întrecere cu vreun arici.